Primele atestări documentare ale satelor componente comunei sunt redate de Prof. Alexandru Filipascu în „Istoria Maramuresului” apărută în anul 1940. Astfel, satul Lunca la Tisa situat pe malul râului Tisa se consemnează din anul 1442: „Villa Olachalis Lonka” proprietatea „Filiorum Georgy Pank Volachorum de Karachonfalva”. În perioada 1939-1948 satul Lunca la Tisa a fost unificat cu localitatea ce se afla așezată pe cealaltă parte a râului Tisa (actualmente Luh-Ucraina), din anul 1948 stabilindu-se granița actuală.
Satul Lunca la Tisa s-a unit apoi cu Bocicoiu Mare. Satul Bocicoiu Mare a fost de asemenea până în anul 1948, singura localitate cu ambele părți de pe malul râului Tisa. Așezarea datează din 1447: „Villa Olachalis Bochko”, proprietatea valahului Pancu din Crăciunești. Satul Crăciunești, așezat pe terasa râului Tisa este prezentat în documentul „Karachonfalva” din 1442 ca „possessio volachalis” proprietatea lui Panku din Crăciunești, iar mai înainte, în 1423 era proprietatea lui Grigore Cristian și a lui Ioan Bud.
Satul Tisa, așezat pe terasa râului Tisa, este atestat din 1385, ca proprietate a lui Candea. De-alungul anilor satul a purtat denumiri de Weresmarth, apoi Malul Roșu, Mekova, Virismort, iar în zilele noastre Tisa.
